Trebuie să îți regândești viața spirituală

Episcopul Robert Barron

Prieteni, există o mare ispită pentru noi de a-l transforma pe Dumnezeu într-o entitate spirituală îndepărtată sau într-un șef dificil al moralei. Credem în mod greșit că trebuie să ne deplasăm spre divin prin propriul nostru eroism, merit și efort. Dar nu este cazul. În realitate, Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, se grăbește să se facă cunoscut. El ni se dezvăluie, chiar înainte de a începe să vedem. De fapt, căutarea noastră se bazează pe faptul că am fost deja găsiți de El. A înțelege acest lucru înseamnă a înțelege Biblia ca istoria căutării noastre de către Dumnezeu.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Radu și Oana C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 15 min 30 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Originalul

Etichete:
Pacea să fie cu voi! Prieteni, prima lectură pentru această duminică e din minunata Carte a Înțelepciunii. Problema e că ar putea cu ușurință să ne scape din vedere, dar, oh, nu ar trebui, pentru că exprimă ceea ce este, fără îndoială, principiul prin excelență al revelației biblice. La ce mă refer e primatul (întâietatea) harului. Permiteți-mi să repet: principiul central al întregii Biblii este primatul harului. După cum am spus anterior, Biblia nu este istoria căutării noastre după Dumnezeu. Mergeți în orice librărie, la rafturile de spiritualitate – veți găsi o sută de cărți despre căutarea omului după Dumnezeu. Biblia nu e o astfel de istorie. E istoria lui Dumnezeu căutându-ne pe noi. Dumnezeu este cel care are mereu inițiativa în sfera spirituală. Dumnezeu este cel care dă tonul. Dumnezeu este mereu stăpânul conversației.

Există o mare ispită la noi, toți păcătoșii, de a-l transforma pe Dumnezeu într-o forță sau principiu spiritual îndepărtat, și atunci ne străduim să ne găsim drumul către acel Dumnezeu. Sau îl transformăm pe Dumnezeu într-un șef dificil al moralei, pe care numai printr-un efort eroic îl putem impresiona îndeajuns. Ei bine, problema cu ambele abordări este că ne pune pe noi și realizările noastre în prim plan. Este urcarea mea eroică a muntelui sacru, este trăirea mea eroică a vieții morale. Îl găsesc pe Dumnezeu, dar în condițiile stabilite de mine, nu ale lui Dumnezeu, și toate acestea, oameni buni, sunt contrare Bibliei, de la Geneză la Apocalipsă. Simțim adevărul acestui lucru chiar în versetele de început ale Scripturii. Mă refer la relatarea Creației. Dumnezeu creează întreaga realitate finită. Gândiți-vă puțin: adesea, chiar și atunci când suntem într-un cadru spiritual, ne gândim la lume ca la o existență mută, iar Dumnezeu este o putere pe undeva pe acolo, iar eu trebuie să îmi croiesc drumul, să încerc să găsesc calea către Dumnezeu. Nu, nu, nu! Tot ce mă înconjoară, orice există, este deja darul lui Dumnezeu. Aceasta ne spune creația: Dumnezeu e cel care a adus toată lumea finită în ființă. Această lume nu e o chestie inertă – există ca urmare a inițiativei lui Dumnezeu, a harului Lui.

Mai mult: totul în mine! Îl caut pe Dumnezeu cu mintea și cu voința și pasiunile mele și așa mai departe. De unde vin mintea, voința și pasiunile mele? Nu e ca și cum: „Pur și simplu le am, iar acum Dumnezeu este acolo, așa că eu mă voi strădui să îl impresionez pe Dumnezeu”. Nu, nu! Dimpotrivă: mintea mea, voința mea, energia mea, pasiunile mele, totul din mine este mereu deja darul lui Dumnezeu. Dumnezeu acționează mereu primul. Orice am face noi, Dumnezeu a făcut deja înainte. Și nu vedem oare acest lucru de-a lungul istoriei mântuirii? Vedeți marile istorii biblice: Abraham, Moise, Samuel, David – întotdeauna Dumnezeu e cel care inițiază chemarea. Accentul nu e pe eroica noastră căutare a lui Dumnezeu. Este mereu pe inițiativa lui Dumnezeu. Și oare nu Isus însuși, cu deplină autoritate magisterială, rezumă acest lucru? „Nu voi m-ați ales pe Mine. Eu v-am ales pe voi.” Pot sugera ceva? Când lăsați această idee vă pătrundă inima – și mă refer în profunzime – atunci totul se va schimba. „O, caut un sens. Îl caut pe Dumnezeu.” Nu, nu. Nu aceasta e partea interesantă – deloc! „Nu voi m-ați ales pe Mine. Eu v-am ales pe voi.” Primatul harului.

Am subliniat toate acestea datorită lecturii noastre din Cartea Înțelepciunii. Minunat! Ascultați cum exprimă Cartea Înțelepciunii acest lucru. „Ea”, referindu-se aici la înțelepciunea lui Dumnezeu, „ea e ușor de contemplat de către cei care o iubesc și de găsit de către cei care o caută.” Oare de ce? „Se grăbește să se facă cunoscută în anticiparea dorinței lor. Cel care se trezește pentru ea în zori nu va fi dezamăgit…” De ce? „… fiindcă o va găsi așezată deja la poarta lui.” Și în sfârșit, „ea”, din nou, înțelepciunea lui Dumnezeu, „dă târcoale, căutându-i pe cei vrednici de ea și le apare cu bunăvoință în cale și le iese în întâmpinare cu toată disponibilitatea”. Vedeți ideea subliniată? Da, se poate vorbi despre căutarea umană după înțelepciune. Mergeți la Socrate și Platon, dacă doriți. Găsim ființele umane în căutarea înțelepciunii. Dar Biblia nu este interesată în primul rând de aceasta, ci mai degrabă de înțelepciunea lui Dumnezeu care „se grăbește să se facă cunoscută în anticiparea dorinței lor”. Dumnezeu este cel care ni se dezvăluie, chiar înainte de a începe să căutăm. De fapt, căutarea noastră se bazează pe faptul că am fost deja găsiți, dacă putem spune așa.

Herbert McCabe, marele teolog dominican contemporan, a spus cândva acest lucru despre rugăciune: orice este valoros în rugăciunea noastră – îi cer deci lui Dumnezeu ceva – dacă este o rugăciune valoroasă, este mereu Dumnezeu care se roagă deja în mine. Amintiți-vă cum Sf. Paul vorbește despre Duhul Sfânt, cu un fel de suspine negrăite, petiții pentru ceea ce nu suntem capabili să cerem. Duhul Sfânt este deja în noi, rugându-se. Iată primatul harului! Deci, dacă toate acestea sunt adevărate, oameni buni, și cred că, inevitabil, așa e în Biblie, majoritatea dintre noi trebuie să ne regândim viața spirituală. Cred că, conștient sau inconștient, avem tendința de a opera în baza acestei false ipoteze pe care am subliniat-o, și anume că la Dumnezeu e destul de greu de ajuns. Dumnezeu este cam îndepărtat, cam exigent, cu siguranță nu ușor de impresionat. Din nou, în această cheie, realizările noastre spirituale ajung în prim plan. Este ca și cum: „Dumnezeu? E cu adevărat dificil, deci ar fi bine să mă pregătesc. Ar fi bine să fac lucrurile așa cum trebuie pentru a-l impresiona.” Dar dacă toate acestea înseamnă a înțelege viața spirituală exact pe dos?

Gândiți-vă la minunata imagine din Cartea Apocalipsei: Isus bate la ușă. Suntem foarte obișnuiți cu ideea: „Ar fi bine să bat la ușa lui Dumnezeu. Ar fi bine să îl caut pe Isus.” Dar dacă adevărul primordial este că Isus bate la ușa mea? Că, indiferent de entuziasmul pe care îl arăt pentru căutarea lui Dumnezeu, există un entuziasm infinit mai mare din partea lui Dumnezeu pentru mine, pentru a mă găsi pe mine?! Poate că viața spirituală nu înseamnă atât de mult urcarea pe muntele sfânt prin propriile mele puteri, ci mai degrabă deschiderea ușii la care Isus bate în mod constant. El vrea să ne găsească. Lăsați-vă găsiți. Nu e oare aceasta inima vieții spirituale?

Unul dintre… poate cel mai mare maestru spiritual în tradiția catolică e carmelitanul spaniol din sec. XVI, Sfântul Ioan al Crucii – Juan de la Cruz. Apropo, dacă iubiți limba spaniolă, el este și unul dintre cei mai buni poeți în spaniolă. Citiți-l pe Ioan al Crucii pentru stilul său literar, dar citiți-l mai presus de toate pentru conținutul său spiritual. Recent citeam un comentator al lui Ioan Crucii și spunea așa: iată modul de a rezuma învățătura lui Ioan al Crucii în termeni contemporani. Dumnezeu este ca pilotul unui elicopter care se străduiește să aterizeze, și se străduiește să aterizeze pe solul inimilor noastre. Dumnezeu vrea să coboare elicopterul. Ce este viața spirituală? Viața spirituală, a spus acest comentator, rezumându-l pe Ioan al Crucii, înseamnă curățarea terenului.

Ce stă în cale? Ce împiedică elicopterul harului lui Cristos să aterizeze în inimile noastre? Ei bine, am vorbit săptămâna trecută despre toate aceste alipiri. Dacă sunt alipit de bogăție, bogăția mă preocupă – gândiți-vă la aceasta ca la tot felul de grămezi pe sol. Așa că elicopterul ce dorește să aterizeze – nu se joacă de-a inaccesibilul. Dumnezeu nu stă la distanță. Nu, nu. El planează chiar deasupra inimilor noastre – schimb metafora: bate la ușă – dar vrea să aterizeze. Ce se află la sol este dezordinea preocupării mele pentru bogăție. Poate preocuparea mea e puterea. Îmi petrec tot timpul agitându-mă pentru puterea lumească. Poate că este onoarea. Sunt atât de preocupat ca oamenii să mă placă! Vedeți? Toate acestea sunt doar niște gunoaie de la sol. Și astfel, pentru Ioan al Crucii, o mare parte din viața spirituală nu înseamnă urcarea pe muntele sfânt, ci curățirea solului sfânt al propriei inimi, astfel încât prezența divină să poată să aterizeze.

Este, dacă vreți, schimb din nou metafora, îndepărtarea acestei dezordini din fața ușii. Iată-l pe Isus, bătând la ușă. „Vreau să intru. Vreau în inima ta.” Dar acum gândiți-vă la ușa aceea ca fiind de la mansardă sau de la subsol. Are tot felul de lucruri și gunoaie în fața ei, așa încât nu o puteți deschide! Îndepărtați din drum lucrurile acelea. Iată viața ascetică, dacă doriți. Este curățarea inimii, eliminarea obstacolelor, astfel încât să poți deschide ușa și să îl lași să intre. Dacă aceasta este viața spirituală, oameni buni? Înțelepciunea lui Dumnezeu „se grăbește să se facă cunoscută în anticiparea dorinței noastre”. Minunat! Înainte ca noi să dorim măcar înțelepciunea divină, ea ne dorește mai mult. Acesta este ideea! Primiți acest adevăr. Bine. Acesta e principiul.

Permiteți-mi să închei întrebând cum ar putea arăta concret aceasta. Spuneți deci: „Bine, pricep acest principiu, dar cum îl pun în practică în viața mea?” Permiteți-mi să spun doar trei lucruri simple acum, la final. Iată prima sugestie. În fiecare zi, alocați cinci minute. Nu vă cer o Oră Sfântă – deși ar fi minunat dacă ați face – dar alocați cinci minute, cu dedicare, pentru a spune: „Bine, Doamne. Cred că Tu mă cauți pe mine. Cred că Tu vrei o relație cu mine. Așa că intră în inima mea.” Alocați cinci minute. Nu știu care vă e cel mai potrivit moment. Primul lucru dimineața, poate chiar în timpul unei pauze la serviciu, sau sunteți în mașină, blocați în trafic, poate la sfârșitul zilei. Alocați cinci minute în fiecare zi pentru a spune: „Doamne, cred că Tu mă cauți pe mine”. Deschideți-vă inima către El. Nu mai fugiți de „câinele de vânătoare al cerului”. Acel vers din minunatul poem al lui Francis Thompson. „Am fugit de el de-a lungul nopților și al zilelor / am fugit de el ani întregi / am fugit pe căile labirintice ale propriei mele minți.” Acesta este sufletul care fuge de Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu ne așteaptă undeva, acolo. El este „câinele cerului” ce aleargă după noi. Bine! Opriți-vă și lăsați-vă găsiți. Acesta este ideea!

A doua sugestie, așa cum am dat deja de înțeles: fiți atenți la alipirile din propria viață. Din nou, prin aceasta, mă refer la lucrurile lumești care au căpătat o disproporționată importanță și centralitate. Banii, succesul, faima, puterea, plăcerea – toți suspecții obișnuiți. Toate acele lucruri care îngreunează aterizarea elicopterului. Toate acele lucruri care blochează ușa pe care Isus vrea să intre. Fiți atenți la acestea și faceți ceva legat de ele. Îndepărtați-le.

A treia și ultima sugestie pentru aplicarea acestei spiritualități: fiți recunoscător. Recunoștință pentru darurile primite, și nu o căutare frenetică după a fi perfect. Aceasta este o atitudine spirituală mai sănătoasă. Mă înțelegeți? „Voi fi perfect. Mă voi urca pe muntele sfânt. Eforturile mele…” Dumnezeu vrea să intre. Așa că fiți recunoscători! Fiți recunoscători pentru tot ce ne-a dat, pentru tot ce dispunem, de la tot ceea ce există până la propria mea ființă. Fiți recunoscători! Așa cum a spus Sf. Pavel: „Ce ai ce nu ai primit?” Răspunsul este: nimic! Tot ce am e ceva ce am primit drept cadou. Cultivați recunoștința ca atitudine de bază în viață, și veți pava calea pentru a-i deschide ușa lui Cristos. Așadar nu e vorba atât de mult că noi l-am ales pe El. El ne-a ales pe noi. Lăsați-vă pătrunși de această idee – întreaga viață spirituală vi se va schimba.

Vă mulțumesc pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și nu uitați să vă abonați la canalul meu YouTube.